Carte nr 3 din 2023. Mătura Sistemului. David Foster Wallace

Au trecut șase luni din al 4lea an de provocari la lectură de pe @Readingiscoolthechallenge.

Nu mai reușesc să țin pasul la fel ca în primii ani  (mai ales ca în pandemie), dar sper să recuperez încet.
Am citit vreo 7 cărți din cele 12 de până acum din provocare .  Mi-am propus ca până la final de iulie să scriu despre ele totuși. Și aici, dar și pe grupul dedicat. 

Cartea „Mătura Sistemului„ face parte din șirul celor alte cărți pe care nu le-aș fi citit dacă era să aleg singură.
În timp ce o citeam mă gândeam că e scrisă de un nebun care uneori revine la cele bune și scrie coerent, uneori filosofează, chiar exagerează pe alocuri.

Am citit apoi că autorul chiar a avut mai multe crize mentale, iar cartea a fost scrisă la finalul uneia dintre ele. 

Nu pot zice că a fost o carte fix pe gustul meu, dar recunosc că am fost fascinată de faptul că, deși alambicată, a reușit să păstreze firul logic al poveștii și că, nu știu cum, dar m-a ținut în priză și dornică să aflu cum se va termina.

Povestea începe în 1981 la căminul lui Clarice, sora lui Lenore. O situație ciudată și umilitoare de acolo o face pe Lenore să nu își dorească să se întoarcă acolo. Alege altă facultate, alt loc de trai.

Peste vreo 9-10 ani o regăsim pe Lenore lucrând la un call-center, într-o relație cu un bărbat complexat, dar manipulator. 

În timp ce încearcă să o găsească pe străbunica dispărută de la azil (și ea numită tot Lenore B.), Lenore junioara se redescoperă și pe sine, dar descoperă și înțelege mai bine controlul, jocurile de culise, manipularea și nebunia celor din jurul ei. Se îndrăgostește de unul dintre băieții întâlniți în cămin în anul 1981, reia legătura cu fratele ei John, află mai multe despre tatăl ei și înțelege că iubitul ei e un obsedat. 

Mi-a plăcut mult, de asemenea, accentul pus pe valoarea și puterea cuvântului, ale poveștilor folosite zi de zi în viețile noastre ( citatul preferat are legătura cu asta). Mi-ar fi plăcut să nu se termine chiar așa în coadă de pește.. 

O recomand dacă sunteți în căutare de expresii interesante, fraze inedite, jocuri de cuvinte.

Eu i-am dat 2 stele din 5 pe goodreads pentru că nu am avut starea necesară să o trăiesc la înălțime în acel moment. Și am simțit că nu m-a atins de mai mult. Notele  sunt în funcție de emoția pe care mi-o trezesc.

_______________________________________________________________________

„Povestea îşi găseşte singură raţiunile. Străbunica spune că orice poveste devine automat un fel de sistem care controlează toată lumea implicată.”

„Simplu, prin definiţie. Fiecare poveste creează şi limitează şi defineşte.”
Mă văd bătând în toba curajului cu beţe de chibrit.
Veronica era frumoasă. Dar o frumuseţe ca un răsărit îngheţat, orbitor şi dureros de îndepărtată.
Mi-am exprimat incapacitatea de a înţelege acest sentiment al lipsei de control. Bineînţeles că toată lumea se confrunta şi se împăca cu o viaţă ale cărei aspecte nu puteau fi, multe dintre ele, controlate. În parte, asta însemna să trăieşti într-o lume populată de alţi oameni, cu alte interese.
…gelozia e pur şi simplu proiecţia prost direcţionată a nesiguranţei bărbatului stupid? A problemelor de identitate? A anxietăţii igienei?
…nu era deloc fericită acasă, despre care spunea, dacă îţi aminteşti, că musteşte de amintirea puterilor care au lăsat-o.

…şi că să pierzi o legătură deja înfiripată e exponenţial mai dureros decât să fii respins atunci când încerci să înfiripi una.