Povestea vinului meu preferat începe într-o vie din satul meu

…Frunzele uscate și rămase din toamnă sunt duse de colo-colo de vânt de parcă și-ar căuta stăpânul. Mâinile alea mari, butucănoase, muncite și arse de ani de muncă în soare, nu au mai venit. Vița de vie este plină de fire lungi încâlcite, aplecate până la pământ de parcă ar plânge lipsa grijii și a iubirii pe care au simțit-o de când erau încă niște butași.

Pe un deal din satul copilăriei, mai există și astăzi via tatei.  O vie crescută de el de la zero, plantată din butași și îngrijită an de an cu migală și atenție.

În alți ani, pe vremea asta, aceleași mâini mângâiau, deja, cu grijă coardele din vie, le curățau de surplusuri apoi le legau cu cordeluțe făcute în timpul iernii din materiale moi și plăcute la atingere.  

În fiecare an, primăvara devreme, pe un deal unde vântul suflă mereu cu forță mai mare, tata pregătea via pentru ca vinul să iasă și mai bun decât anul anterior  (și credeți-mă, vinul lui a fost mereu minunat nu avea nevoie de perfecționare).

Pentru ca vinul să iasă perfect, culesul trebuia făcut la momentul perfect ales de tata și nu trebuia să dureze prea mult pentru că strugurii trebuiau zdrobiti și puși toți o dată la fiert.

Culesul strugurilor era pentru noi, cei stabiliți la oraș, o muncă nu foarte ușoară. Spatele ne durea de la cât ne aplecam să strângem orice bob căzut de strugure (și cădeau destule, așa era soiul),  picioarele erau grele de la pământul care se lipea de încălțăminte. Cu toate astea, toamna, când tata ne dădea semnalul, urcam în mașină și făceam cei 500 km cu bucuria și nerăbdarea de a petrece timp în familie, dar și de a contribui la ceea ce am numit mereu: „vinul preferat al familiei noastre„.

Când ajungeam acasă cu mâinile lipicioase de la strugurii dulci și aromați, bărbații treceau imediat la „zdrobitul strugurilor„ și abia apoi ne așezam la masa de seară în familie, împliniți și siguri că va fi încă un an cu vin excepțional.

Noi ne întorceam la casele noastre și îl lăsam pe tata să continue procesul creării celui mai bun vin din acea perioadă.  

Doar tata știa când e momentul potrivit ca vinul să fie scos și pus în butoaie de lemn, butoaie dezinfectate și pregătite cu migală din timp. Doar el știa când e vremea de tras la teasc și cât trebuie să stea vinul la fiert. Și asta fără să îl guste vreodată.

Ingredientul secret al unui vin bun.

       –   Și chiar ești sigur-sigur că vinul tău nu are apă deloc? Mai întrebau uneori cumpărătorii de vin delicios de-al tatei.

        –  Doar dacă să fi căzut vreo picătură de sudoare/osteneală când munceam la el, răspundea tata cu mândrie.

 
Dar, Tata nu făcea vinul pentru vânzare. Doar în anii foarte plini de roadă și când tata era mai în putere, vindea surplusul.

Tata făcea vinul pentru noi, copiii lui, pentru întâlnirile noastre uzuale cu prietenii, sau pentru evenimentele mai oficiale din viețile noastre. Era mândru când vinul lui era apreciat de cumpărători, dar și mai bucuros era când ne vedea pe noi că îl apreciem și că nu am accepta niciun alt vin la mesele de sărbătoare din familie. Atunci când vinul lui a stat pe mesele oficiale de la nunțile noastre, ale celor 3 copii, sau pe mesele de la botezurile celor 6 nepoate ale lui, a simțit că toată munca lui de ani de zile a prins sens.  

Vinul făcut de tata era cel mai bun nu pentru că avea vreo rețetă secretă și nici pentru că ar fi folosit vreo categorie deosebită de struguri. Vinul făcut de tata a fost cel mai bun pentru că a pus mult suflet și dragoste infinită încă din primele zile ale viței de vie (a făcut gropile și a pus butașii cu mâinile lui).

Cele mai frumoase momente au fost și sunt cele în care ne întâlnim toți, familia lărgită. Dacă ar fi să dau timpul înapoi și să mai retrăiesc vreounul dintre momentele frumoase ale vieții,  aș alege să mai beau o dată un pahar de vin făcut de tata, la Masa de Paști cu el în capul mesei,  în timp ce ne privește și pur și simplu se bucură de noi. Dar nu se mai poate.

Beciul Domnesc – Compania care transformă fiecare picătură dintr-un strugure în vinul preferat al cuiva.

Încă mă obișnuiesc să apreciez și alte vinuri în afară de cel al tatei, dar cunosc de multă vreme și savurez cu orice ocazie frumoasă un Muscat Ottonel sau „o„ Busuioaca de Bohotin din brandul Sigillum Moldaviae de la Beciul Domnesc.

Unul alb demisec, dar cu parfum plăcut de flori de salcâm și tei combinate cu gust de citrice, altul rosé demidulce potrivit pentru desertul preferat al familiei. 

Dacă v-aș zice că am auzit chiar și de Tamâioasa Românească (un vin alb, dulce, foarte potrivit pentru masa de Revelion unde mâncăm, de obicei, fructe de mare și produse din pește) ați începe să mă bănuiți de altele. Dar, noi , purșisimplu, ducem mai departe tradiția de a avea un vin bun la orice masă între prieteni,  în familie, sau la evenimente frumoase.  Bineînțeles, familie mare, preferințe diferite. 

Compania Beciul Domnesc este renumită, însă, pentru diversitatea și calitatea vinurilor produse. Altfel spus: de toate pentru fiecare gust. Ocazii să avem!

Multă vreme nu am știut că vinurile de la Beciul Domnesc sunt făcute tot prin zona Moldovei, acolo unde, nu departe mai există și astazi via tatei. Tot acolo găsim mereu oameni gospodari și cu tradiție în fabricarea unor produse vinicole de excepție. Nu e de mirare că de acolo este și Producătorul vinurilor menționate: Compania Beciul Domnesc. De 75 ani cultivă printre moldoveni frumoși, soiuri nobile de viță de vie pe cele 1400 hectare și oferă din inima Moldovei o gamă largă de produse excepționale clienților săi.  Peste 100 mii de sticle sunt păstrate în cramele vechi de secole ale Monumentului Beciul Domnesc/monument istoric de categoria A. Cea mai veche sticlă din aceste crame se află acolo încă de la înființarea Companiei, adică din 1949. 

…..În paharul de vin Fetească Albă Sigillum Moldaviae soarele își dansează razele. Îi simt aromele, îi savurez gustul și meditez. De data aceasta singură.

Povestea vinului meu preferat de cândva a rămas în urmă, într-un sat, pe un deal unde frunzele rămase de astă toamnă aleargă de colo-colo. De când tata nu mai e,  ne ajută vinurile Beciul Domnesc să retrăim bucuria și savoarea unui pahar bun, savuros și aromat de vin.

Fie că alegem Pinot Noir sau Rose, Festească Regală sau Festească Neagră, vinul bun adună oameni buni la masă. Băut cu măsură, îi simți mai bine fiecare picătură plină de savoare, arome și bucurie, ai și o plăcere mai mare, rămâi și mai aproape de oameni.

Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2024