Concluzii superblog la 2 luni de la Gală

Când au trecut zilele? Când trece timpul ăsta?

Se pare că dacă nu e cu termene și cu penalizări, ajung să scriu acest articol la două luni de la Gala Superblog! Mă scuzați, Claudia și Albert și dragă gazdă a Galei: Hotelul Opal!  Poate e o soluție ca data viitoare să cereți articolul ca bilet de iesire la check-out-ul din Hotel? 🙂

Așa cum ziceam în martie m-am înscris la Superblog din dorința de a evada și de a trăi în cele mai diverse lumi și povești care se pot naște în timpul scrisului. Și cine a trăit și auzit de SuperBlog până acum știe că este exact locul potrivit pentru asta. Mai ales când știi că la finalul probelor este posibil să ajungi la mare sau la munte pentru Gală.

A fost o competiție pe cât de frumoasă pe atât de grea. Au fost momente cu febră, dureri de cap și gât, momente în care îmi pierdusem fizic vocea și forța de a mă face auzită.

Aș fi renunțat rapid din cauza sănătății, dar și a lipsei de timp acute din acea perioadă dacă nu era jumătatea mea concurentă, moromete, care m-a încurajat prin atitudinea lui relaxată și puterea lui de a continua.

Cum a fost să concurăm amandoi?

A fost și plăcut și enervant pentru mine.

Enervant pentru că el termina mereu mai repede de scris, pentru că avea o atidutine zen și nu rupea din el pentru fiecare articol. Nu era indiferent pentru că știu că urmărea cu atenție exigențele fiecărui sponsor, dar nici nu își dădea sufletul ca mine.

Eu am pus în fiecare articol suflet, emoție, încercam să scriu cât de frumos puteam, chiar dacă nu reușeam mereu nici cât îmi doream. Partea tehnică mi-a mâncat sufletul și nu am reușit aproape niciodată să fac un articol să arate publicat așa cum îl vedeam eu în editare.

El nu a urmărit clasamentul, eu încarcam articolele în platformă pentru amândoi și urmăream cu sufletul la gură fiecare punct. Mi-am dorit să înțeleg ce mi-a fost apreciat și ce a fost penalizat în fiecare articol.  Și a fost dureros și enervant că am fost de la început până la final la câteva puncte și locuri distanță.

A fost plăcut pentru  că din cele de mai sus avem de învățat și sper să fie mai bine data viitoare.

A fost bine pentru că ne-am susținut reciproc când a fost nevoie. Nu citeam și nu urmăream articolele colegilor, dar nici între noi pentru a nu ne lăsa influențați. Când simțeam că nu mai pot eu, mă încuraja el, când zicea el că nu știe dacă are timp, îl încurajam eu.
 

Gazda Galei Superblog – Hotelul Opal, Cap Aurora

Hotelul Opal a fost din nou gazda Galei Spring Superblog ceea ce m-a bucurat foarte mult.

Opal este un hotel din stațiunea Cap Aurora, o stațiune micuță și liniștită, exact ce căutăm de ceva ani încoace: fără aglomerație și fără nebunie. Anul trecut am stat într-un studio și nu am prins partea cu renovatul care era fie în curs, fie finalizată la etajele inferioare. Doar auzisem de ea.  Anul acesta am văzut semne ale renovării și la recepție, și la restaurant, dar și in camerele de la etajul 5 unde am stat.

În camerele rezervate mobilierul era nou și totul mirosea a proaspăt. Camerele foarte spațioase cu un pat dublu și un fotoliu extensibil (pe care nu l-am folosit de data aceasta având doua camere rezervate, dar am notat aspectul și îl vom folosi data viitoare pentru junioara din dotare)

Camera noastră avea, ca o mare parte dintre camere, o vedere spectaculoasă la mare, valurile se auzeau frumos chiar și de la etaj. S-ar fi auzit și mai mult dacă nu se certau pescărușii toată ziua bună ziua pe acolo:).

Gala Superblog a avut loc în weekendul de Rusalii și a coincis exact cu deschiderea sezonului estival. Perfect pentru mine.  Terasa s-a deschis prima dată pe anul acesta în timp ce noi eram acolo și am putut, astfel, comanda o pizza delicioasă pe care să o savurăm în cameră, la balcon, în timp ce afară ploua (da, cred că am prins cel mai ploios weekend din acest sezon la mare). Dacă nu ploua, aș fi ales terasa minunată a hotelului, de unde se vede și aude marea.

Mi-ar fi plăcut ca și locul de joacă din interior să fi fost deschis oficial pentru toți copiii, mai ales când a început să plouă și a ținut-o așa toată ziua de sâmbătă. Dar, sunt sigură că deși în acel weekend hotelul nu avea încă totul pregătit, dorința gazdelor rămâne cea de a face în fiecare zi mai bine decât ieri și de a oferi fiecărui client servicii perfecționate și îmbunătățite în continuu. Chiar și pe parcursul celor 3 zile am remarcat îmbunătățiri.

M-aș întoarce la Opal pentru mai multe motive:

• Vederea spectaculoasă din cameră
• Camerele spațioase și potrivite pentru doi adulți și chiar doi copii dacă unul doarme cu părinții în patul imens
• Terasa minunată unde poți bea o cafea și urmări marea
• Distanța foarte aproape de plajă
• Locurile de joacă pentru copii interioare și exterioare
• Grădina minunată plină de trandafiri, iarbă verde, dar și umbră atât de căutată vara
• Cu speranța că piscina încalzită pe care o iau în proiect va fi gata cât de curând

La bine și la rău de 20 ani, dar nu și la vorbitul la microfon?

Gala Superblog a fost, recunosc, unul dintre motivele principale pentru care nu am renunțat când a fost mai greu. De cand tot scriu la superblog, a merge la mare la final, este recompensa cea mai frumoasă și mă bucur că se păstreaza tradiția.

Marea este pentru mine locul care îmi aduce liniștea, relaxarea și pacea interioară. Aș merge la mare să ascult valurile și iarna, și primăvara, și toamna. Dar cel mai mult îmi place să  merg la mare vara, la început de sezon estival când soarele nu e nici prea puternic să te ardă, nici prea anemic să te adoarmă

Dacă toată competiția ne-am susținut reciproc, la gală, moromete m-a abandonat ( a motivat că junioara are nevoie de el) și mi-a lăsat mie partea de public speaking.

Deși îl știu introvert și că nu prea se exprimă în public, m-a luat pe nepregătite chiar și pe mine :)). Credeam că, dacă fiecare a scris complet separat anul acesta și vorbitul la microfon va fi complet separat. Dar, am rămas prieteni buni chiar și după această încercare din căsnicia noastră. Scriem și la anul, sper 🙂
 

De ce vreau să mai particip la Superblog deși a fost foarte greu?

Pentru că mă scoate din zona de confort și e nevoie de asta din când în când. Apoi pentru că mă forțează să scriu și vreau să scriu mai mult. Pentru că vreau din nou la mare, da, de ce nu!

Și pentru că mai am două motive secrete pentru mine:

• Să mănânc tort Superblog De când particip sau participăm la superblog, nu prea am prins tortul, sau nu îmi amintesc să îl fi prins vreodată. Așa că, măcar și doar pentru asta, pentru tortul ăla lăudat de către toți ceilalți colegi,  trebuie să mai particip la competiție, pentru că trebuie să îl gust și pe ăla o dată și o dată.
• Să mă apropii mai mult de ceilalți participanți. Nu știu cum s-a întâmplat până acum, poate din cauza că eram cu copil mic care adoarme repede, sau cu însoțitori care necesitau atenție. Poate pentru că de pe locul de pe care am finalizat competiția m-am simțit mai mult intrus decât blogger… poate sunt și alte motive.. dar cert este că până acum nu am reușit să mă apropii prea mult de ceilalți participanți și tare mi-aș dori să mă simt mai mult parte din comunitate.  Și vreau să reușesc mai mult data viitoare!