DPT15 şi cum reuşeşte Parenting PR să aducă oamenii împreună

„Ai înnebunit, Lilia? Ce cauți tu aici? Engagement? Social Media? Tu? Care scrii din an în Paște( şi asta în cea mai bună situație) ? Ce cauți tu aici? „
La întâlniri de genul celei din 21 iulie, de la Ok Center, lumea se prezintă cu numele blogului.  

Eu mă prezint doar cu prenumele meu.

M-aș ascunde într-un colț doar să nu mă întrebe nimeni ce blog am.

Nu, nu mi-e rușine cu el. E ca și cum mi-ar fi rușine cu copilul meu. Îmi iubesc și blogul, și copilul, pentru mine sunt perfecți așa cum sunt.

Mi-e rușine de mine. Mi-e rușine că nu am înțeles în timp util că și un blog are nevoie de îngrijire. 

Nu e nici un secret că, deși am blogul de 11 ani, l-am cam abandonat, uneori am și uitat de el ( vorba aia « nu cerea mâncare ») 

Am înțeles destul de târziu ( în mare parte urmărind discuțiile de pe grupul fb al bloggerilor părinţi) că un blog are nevoie de dragoste, atenție și de metode specifice pentru a îi scoate în evidență punctele forte. La fel cum un copil are nevoie de susținere și iubire pentru a reuși în viață.  

Evenimentele Digital Parents Talks, organizate lunar  de Parenting PRși dedicate bloggerilor părinți, te ajută să faci asta.  Şi nu te ajută doar legat de partea tehnică şi ce e de urmărit la un blog, ci te şi inspiră şi te ajută să îţi găseşti motivaţia de a îţi urma pasiunea.

Ana și Lavinia sunt cele care se dau peste cap ca să identifice întrebările și nevoile legate de atingerea succesului pe un blog. Dar tot ele sunt cele care caută și aduc în cadrul acestor întâlniri speakeri/persoane care pot răspunde tuturor celor care ştiu ce caută.
 
Parenting PR ajută comunitatea de bloggeri chiar mai mult decât îşi propun
Pe 21 iulie, la OK Center si cu sustinerea Lidl, a avut loc al 15-lea eveniment DPT. Ei, eu abia acum mi-am făcut curaj să revin!
Am mai fost o dată, la cel aniversar, unde s-a discutat despre SEO (limba chineză pentru mine).  
Atunci am plecat cu ideea că nu e de mine. Mai bine mă ascund şi nu mai am bătai de cap.
Dar, m-a ros gândul că renunţ aşa uşor, am mai analizat şi parcă, parcă….
La sfârșitul articolului vă voi lăsa mai multe linkuri către blogurile unde fetele au scris (mai frumos, mai clar și mai concis decât aş face-o eu) despre această parte legată de Engagement și Social Media ( Tema a fost „Cum să scriem texte care să genereze engagement?”)

Acolo veți găsi informații despre :
  • Cum trebuie să îți structurezi mesajele?
  • Cât de important este momentul în care postezi ? (dimineața, seara, în ce zi ?) 
  • Ce tipuri de articole crează engagement ? 
  • Cu SEO sau fără? 
  • Ce cărți/cursuri ne pot ajuta în procesul de scriere?
  • Şi alte secrete care pot genera engagement..
Nu are rost să mă repet. Ele au fost mai harnice și au scris mai repede. Şi chiar frumos şi util.

După DPT15 : am înțeles că nu trebuie să îmi pară rău că nu am dat la Jurnalism în anul 97

Deși, subiectul întâlnirii DPT15 era legat de Engagement şi Social Media ( ceea ce pentru blogul meu e încă SF) eu mi-am găsit o parte din răspunsurile la așteptările şi frământările mele.  E ceva cu fetele astea două dacă ştiu şi telepatic ce aşteptări avem!
Despre ele voi scrie mai jos.
Întâi de toate vreau să spun: Ana și Lavinia, vă mulțumesc pentru că pe 21 iulie, m-ați ajutat personal în mult mai multe privințe decât cele legate de tema întâlnirii.
În primul rând pentru că am reușit, pentru o zi, să mă simt și altcineva în afară de mamă și angajat corporate. Am reușit să socializez, să cunosc oameni noi, sau să îi cunosc mai bine pe ceilalţi.
Uitându-mă la toate mamele prezente, mi-am spus încă o dată că se poate ! se poate să fii și mamă, și angajat full-time, dar și dedicat unei pasiuni.
Celei de a scrie în cazul meu. Se poate, nu-i așa ?
În al doilea rând am înțeles că nu trebuie să mă blochez și să mă opresc din a scrie doar pentru că, la 17 ani, am ales facultatea de Economie în locul celei de Jurnalism ( m-am lăsat influențată de vorbele mamei, ce să fac…)
Din ce ne-au dezvăluit Ana-Maria( O fată cu poftă de viaţă. Şi de scris), Ioana ( alias Prinţesa Urbană) și Cristina ( Blogul Mamei), meseria de Jurnalist este un atu de cele mai multe ori.
Dar nu este cheia indispensabilă a succesului.
Da, ajută la a scrie mai concis, mai structurat, documentat corect și obiectiv. Dar uneori, te și încurcă. Ca jurnalist, poți să cazi în capcana de a scrie un articol după un şablon, ca pe un reportaj. Poate şi fără emoție și fără să îl faci pe cititor să între în povestea ta.
Ioana zicea  „….contează întâi să îți placă ce scrii… ”  „În jurnalism uneori scrii și despre ce nu îți place…” mai menţiona ea.
„Blogul este mai mult poveste” zicea Ana-Maria. Iar rolul bloggerului este să scrie astfel încât cititorul să poată să simtă că poate veni cu tine în povestea ta. Că va simți ce simți și tu.
Cristina spunea că nu trebuie să fii jurnalist ca să poți găsi inspirație în orice. E nevoie de atenţie şi dorinţă.
Ingredientul principal în a ajunge să ai succes și să scrii bine nu existăm dar am notat că este foarte important:

  • Să scrii ! Să scrii mult, cu pasiune și cu emoție !  
  • Să scrii corect 
  • Să scrii asumat 
  • Să citești ! => Raisa , care a participat în a doua parte a evenimentului şi pe care o admir foarte mult, spunea că ” Niciodată nu vei fi un scriitor bun dacă nu vei citi. Mult! Triplu faţă de cât scrii!” iar Mia Munteanu ne transmite că :  ” “A scrie bine” pentru mine înseamnă un exercițiu pe care e musai să-l practici în fiecare zi.”
  • Să publici! => Mia zice ” Publică orice, dar nu-ți fie frică să publici, textul tău nu va fi gata niciodată cu adevărat. Doar scrie.”

Despre asta a fost pentru mine DPT15: despre pasiune, emoţie şi oameni. Şi Scris. Scrisul ne-a adus pe toţi acolo. Sau mai degrabă, pe toate.

Lista cu articole la aceeaşi temă:
Ana Nicolescu :

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *