„Mens sana in corpore sano”
(Minte sănătoasă în corp sănătos).
Juvenal
…El a trăit după acest principiu toată viața. Și a trăit cei 90 ani cu bucurie pentru fiecare zi, cu drag pentru cei apropiați. A trăit fără să își încarce sufletul cu răutățile oamenilor și fără să lase greutățile să îl doboare. Au trecut 19 ani de când nu mai e. Când depănăm amintiri despre el, vorbim de parcă s-a întâmplat zilele trecute.
Și zâmbim de parcă ar fi lângă noi ( poate chiar e, dacă apare în visele noastre în momente cheie).
Nu m-am gândit atunci, la cei 19 ani ai mei, să îl întreb ce îl face să fie optimist și să își facă planuri chiar și la aproape 90 ani. Dar cred că felul lui de a fi și de a vedea viața l-au făcut să rămână tânăr în suflet până în ultima clipă. Și sa trăiască cu zâmbetul pe buze.
Pentru mine el a fost un exemplu de om care alege o viață plină de optimism și grijă pentru corpul și mintea sa.
Deși născut înainte de Primul Război Mondial și cu doar 4 clase câte se făceau atunci, bunicul meu avea mai multa clasă decât mulți dintre cei care au terminat facultatea. A trăit în vremuri grele, a trecut prin două Războaie Mondiale, a trebuit să se adapteze schimbărilor politice și economice multiple în cei aproape 100 ani de viață.
Cu toate acestea, el și-a trăit viață cu mult optimism, cu multa poftă chiar, as zice, și cu multă grija pentru sănătate, pentru suflet, pentru frumusețea interioară și exterioară.
A fost omul care a mâncat la ore fixe o bună parte din viață, care a ales cu grijă ce și când consumă.
A fost omul care făcea băi regulate în ierburi medicinale, aromate și pline de sănătate. În fiecare săptămână, fără excepție, făcea baie în copaie, într-o infuzie de flori și ierburi medicinale alese cu grija. Doamne ce frumos mai mirosea după aia în casa lui, de la aburii lăsați de florile și frunzele de cimbrișor, de busuioc sau de galbenele! Pe atunci nu știam ce e ala Spa, dar gândul mă ducea mereu la un loc relaxant, plin de flori, miros și bucurie.
Multă vreme după ce nu a mai fost bunicul am căutat să readuc în minte acel sentiment de bine pe care îl simțeam în casa lui unde mirosea mereu a flori.
A
fost omul care a băut toată viaţa ceaiul de mentă din samovarul vechi sovietic . Din simplu motiv ca îl facea sa se simta bine.A fost omul căruia îi plăcea mult să facă glume, să radă și să îi facă pe alții să radă.
A fost omul care nu a păstrat cana cea mai bună sau cămașa cea mai cea pentru o zi specială. Pentru el fiecare zi era specială.
Fie
că mergea la serviciu (a lucrat la primărie), sau la pescuit, de
fiecare dată când se pregătea să iasă undeva, o făcea că în zi
de sărbătoare. Îl văd și acum cum se parfuma cu cele mai naturale arome existente pe vremea lui, cum se îmbrăca elegant și cu atenție. Uneori își punea și o medalie de veteran al războiului în piept. Ieșea din casa, doar când era convins că fiecare detaliu este pus la punct.
S-a
bucurat de viață. Asta l-a făcut să aibă mereu o minte sănătoasă
într-un corp care a rezistat fără doctori până la cei aproape 90 ani.
„Unii oameni sunt batrani la 18, altii sunt tineri la 90… Timpul este un concept creat de om” Yoko Ono
Bunicul a îmbătrânit frumos. Da, bineînțeles, că a îmbătrânit și el la un moment dat. Dar, a îmbătrânit atât de frumos încât noi nici nu ne-am dat seama că anii au trecut peste el. În timpul în care fost în viața mea ( până la 19 ani ai mei) pentru mine bunicul a părut același. Mereu cu spatele drept, cu medaliile de veteran al războiului la piept și cu zâmbetul pe buze. Pentru mine asta înseamnă să îmbătrânești frumos. Să îmbătrânești în mod firesc, dar să îți păstrezi mintea și corpul sănătos. Să rămâi zâmbitor și să tratezi cu optimism orice situație îți apare în calea vieții.
„A ști cum să îmbătrânești este o capodoperă a înțelepciunii, și unul din cele mai dificile capitole din marea artă de a trăi.” Henri Amiel
Mi-am regăsit bunicul în rândurile tale. 😘🤗
Ce frumos! Mi-ar plăcea să îl mai pot asculta și să fiu mai atentă la ce ne spune și la poveștile din viața lui.