Cel mai trist in viata de zi cu zi, este sa vezi un copil bolnav. Nu e doar trist, e sfasietor. E crunt ca aproape in fiecare zi aud de un alt caz umanitar pentru un copil, de un alt caz cu parinti disperati care isi doresc sa isi vada puiul sanatos. Pentru ca nu exista nimic mai inaltator, decat sa iti stii copilul sanatos si plin de viata.
E greu sa alegi pe care dintre ei poti sa ii ajuti financiar si pe care poti doar sa ii pomenesti in rugacinile tale. E greu sa stii ca nu poti sa raspunzi tuturor apelurilor disperate.

Cazul Alexiei, m-a bulversat mai mult decat de obicei. Nu o cunosc si am auzit de ea, astazi, prima data, pe blogul Evei. Mi-a ravasit sufletul pentru ca, in trairile ei o vad pe Amelia, in pozele ei recunosc durerea noastra. Dar chinul ei este infinit mai mare, pentru ca pe langa problema luxatiei o are si pe cea a triparezei spastice.
Haideti sa ne rugam pentru Alexia, sa o ajute Dumnezeu sa alerge, sa danseze, sa mearga! O rugaciune si un banut, pot face minuni. Detalii, pe blogul Alexiei.