Azi am dat de un subiect pe un forum unde mamicile erau intrebate cum se mai joaca cu copiii lor. Imediat cum am citit intrebarea au inceput sa roiasca gandurile in capul meu.

Avem atatea jocuri ca nici nu stiu ce sa descriu intai.

Seara sunt moarta de oboseala dupa serviciu, dar incerc cat e posibil sa ne jucam. Ameliei i se pare mereu ca noaptea vine prea repede.
Ca sa nu ne zapacim incercand sa ne jucam cu toate, alegem si stabilim impreuna cu ce ne vom juca in seara respectiva si pana la ce ora.

– Uneori facem puzzle-uri.. muuulte: fie sunt din alea care reprezinta personaje din povesti( Pe Alba ca Zapada o face deja cu ochii inchisi), fie sunt din alea care ne ajuta sa invatam si adunarea, sau sa invatam meseriile( piesele se unesc acolo unde corespund ustensilele fiecarei profesii cu meseria, de ex. : doctor se asociaza cu seringa si medicamente)

– Alteori desenam: scoatem de pe internet la imprimanta multe desene si coloram cu acuarela, creioane sau carioci. Lasam fantezia sa zburde si punem culorile dupa cum ne place noua, le amestecam sa vedem ce iese. Dar nu uitam ca inaintea de asta sa precizam cum e ursuletul in realitate si cum vrem noi sa il coloram de fapt.

– Sau scriem pe tablita magnetica ori pe hartie litere si incercam sa spunem cuvinte care incep cu acea litera.

– Cel mai mult ii place sa facem joc de roluri: cu poneii care discuta despre lumea lor( la jocul cu poneii tati e specialist, eu cica nu stiu sa imit bine vocea unui ponei, hihi), cu papusile care se pregatesc de bal, cu castelul unde intra si ies, si bat la usa, tot felul de personaje. Sau pur si simplu cu diferite plushuri care in „discutiile” lor vorbesc exact despre gafele facute de Amelia si despre ce inseamna aceste greseli si cum sa fim mai atenti sa nu se mai intample. Tot prin joc de roluri vorbim despre bunele maniere, despre cum sa ne purtam intr-un loc sau altul.

– Ne mai jucam si cu plastilina, pe care o cumparam de obicei de la magazinele TCM ca e mai ieftina si de diferite culori. Aici e cam nasoala treaba ca nu stau prea bine cu imaginatia si ne chinuim sa facem tot felul de caricaturi.

–A, sa nu uit, un alt joc este ” de-a restaurantul”. Amelia cu o hartie si cu pixul in mana, vine ” sa ne ia comanda” dupa care se poraie o perioada printre jucariile ei. Timp in care noi stam frumos la ” masa de la restaurant” si asteptam pana ni se aduce comanda.

Ne mai prostim cantand si dansand, uneori cantam pe rand cate o melodie pana cineva nu stie. Ne mai jucam de-a gradinita, cand una e educatoarea si primeste copiii.

Ne jucam si de-a spitalul, de-a magazinul, de-a ascunselea( asta pe la bunici ca au mai mult spatiu), etc.

Orice e frumos atata timp cat reusim sa petrecem timpul impreuna si ea sa fie incantata( chiar si gatitul e uneori un joc cand incerc sa o implic si pe ea)

Recunosc ca uneori nu am atata timp cat mi-as dori, dar incercam…